Descriere generală

       Localizare

Integritatea şi contactul dintre om şi natură este baza desemnării acestui parc natural, scopul principal fiind păstrarea acestei conectivități şi a continuității modului de gospodărire tradițională, conservând şi apărând astfel habitatele şi existența speciilor ocrotite. Parcul Natural Defileul Mureșului Superior are suprafața de 9.156 ha și se află în raza administrativă a comunelor Deda, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni din județul Mureș. Defileul Deda-Topliţa  are o lungime de 33  km şi formează limita dintre Munţii Călimani şi Munţii Gurghiu, de natură vulcanică, din grupa centrală a Carpaţilor Orientali. Munţii Călimani şi Gurghiu, munţi situaţi la nord şi respectiv la sud de defileul Mureşului aparţin compartimentului sud - estic al lanţului vulcanic neogen Oaş – Gutâi – Ţibleş – Călimani – Harghita.

Defileul leagă Depresiunea Giurgeului cu Podişul Transilvaniei şi reprezintă cea mai lungă străpungere prin lanţul vulcanic din ţara noastră. Defileul este caracterizat de prezenţa unor sectoare foarte înguste, cu versanţi abrupţi şi înalţi, cu numeroase conuri de dejecţie alcătuite din bolovăniş vulcanic.

       Harta

 

       Istoric

       Prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional- Secţiunea a III-a - zone protejatel, Anexa I articolul I pct 2 cu nr. 2638 a fost desemnat aria protejată Defileul Deda-Topliţa cu o suprafață de 6000 ha  și cu nr. 2639 Defileul Mureşului cu o suprafață de 7733 ha.  Cu Hotărârea nr. 1143 din 18 septembrie 2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate, a fost desemnat Parcul Natural Defileul Mureșului Superior cu o suprafață de 9156 ha. A fost  avizat de  Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii cu nr. 1.098/CJ/25.04.2006 B, 1.752/4.04.2006 .

       Limitele

       Limita nordică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Porneşte de pe malul drept al râului Mureş și urcă pe pârâul Bistra, până la confluența cu primul afluent care coboară dinspre Pleșa Bistrii. În continuare urcă spre nord-est pe firul pârâului până la pădure (borna 246), coteşte la est și urcă pe cumpăna de apă între valea Bistrii și Sterinoasa (cota 595 m), dar părăsește culmea spre nord și ocoleşte obârșia pârâului Sterinoasa, ajungând la pădure (borna 245). De aici urmărește limita pădurii până pe culmea Sterinoasei, se îndreaptă spre nord (bornele silvice 244, 3), coboară în valea Corbului (bornele 4, 8), urcă pe versantul opus (borna 7) și continuă pe culmea secundară până în valea Gălăoaia (borna 13). De aici limita urcă spre est, nord-est (bornele silvice 147, 127, 146), până pe vârful Runcului (914 m) și se orientează în continuare spre est pe culmea ce delimitează valea Mureşului, cu urcuşuri și coborâșuri (bornele 156, 163, 174), vârful Ulmului (927 m), valea Vișa (bornele 185, 216, 215, 3, 2), părăul Porcului, trece la limita pădurii cu pășunea Răstolița, vârful Porcu (bornele 26, 23, 32) și coboară pe valea Răstolița în capătul comunei Răstolița (borna 410). Continuă urmând valea Răstolița și urmărește printr-un urcuş pronunţat pârâul Bannfy (bornele 457, 456) până pe culmea ce străjuiește valea Mureşului, trece de vârful Fântânel - 1.070 m (bornele 479, 501), vârful Sărăcin - 1.043 m (bornele 502, 515), urmează limita pădurii cu pășunea Lunca Bradului, ajungând în vârful Runcului. În continuare limita coboară până la liziera pădurii (bornele 68, 62) și pe culmea secundară ce urmărește valea Mureşului, coboară apoi la pârâul Bisericii (bornele 60, 43, 56, 57), urcă pe culme și coboară la pârâul Fântânel (bornele 82, 34), urcă pe culme și coboară pe valea Ilvei (bornele 33, 105, 40, 103, 104), urcă pe pârâul Ilva până la confluența dintre pârâul Ilvei și pârâul Ungurașu (borna 765). Din acest punct limită urcă pe o culme secundară prin pășune, urmărește liziera pădurii (bornele 759, 754, 745, 739), până în fânețele din zona vârfului Neagra (1.122 m). Din vârf limita coboară la pârâul Neagra Călin (bornele 836, 838), urcă apoi spre sud-est pe culme (bornele 887, 901) și iar coboară la pârâul Niculeștilor (bornele 902, 930). În continuare urcă pe culmea secundară, trecând prin bornele 931, 927, 919, ajungând în pășunea de pe culme, și coboară pe interfluviul dintre pârâul Borța și pârâul Zebrac până la talvegul acestuia (bornele 13, 9, 351, 340). Din acest loc limita urcă și urmează culmea secundară ce urmărește valea Mureşului trecând prin vârful Leu (1.147 m), coborând apoi spre sud-est pe culme (bornele silvice 138, 137, 136, 134, 135, 148, 208, 193) până la pârâul Mermezeu, în zona de intersecţie a drumului forestier cu drumul de exploatare cariera de piatră. În continuare urcă spre est pe culmea secundară, trece deasupra peretelui superior al carierei și ajunge pe vârful Drăgășel (938 m), coboară în pârâul Dușa (bornele 288, 287, 291, 295), apoi urcă în culmea Pietrii (borna 332).

       Limita estică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară pe culmea Pietrii (limita administrativă a judeţului Mureş) până la răul Mureş (borna 336), traversează râul și urcă pe culmea Ciobotanului prin pășune, urmărind liziera pădurii (borna 314, 315), traversează pârâul Ciobotani până la vârful Dealul Glighii (973 m). Limita sudică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară de pe vârful Dealul Glighii spre nord-vest, urmărește liziera pădurii (bornele 330, 325) până la confluenta pâraielor Gudea Mică și Gudea Mare (bornele 326, 600). În continuare urmează un urcuş spre vest pe o culme secundară prin pădure (bornele 603, 616), traversează Bătca Gudea (1.113 m), capătul de sus al Dealului Zbanghii, și pe limita pădurii sub Poiana Şestina Mare (bornele silvice 307, 314) urcă pe vârful Maguricea (1.016 m). De aici se urmează culmea ce coboară spre nord-vest la pârâul Meştera (bornele 318, 324, 330), se urcă spre sud-vest prin pășunea Meşterului pe cumpăna de apă dintre Jingul și Meştera. În continuare limita coteşte spre nord până la limita pădurii de protecţie (borna 359), apoi face o cotitură spre nord-vest până la cota 975 m și coboară la pârâul Jangul (bornele silvice 364, 365). Urmează un urcuş spre sud-vest pe o culme secundară, coboară spre nord-vest pe cumpăna dintre Jangul și Neagra la pârâul Neagra între Craci (bornele 398, 397, 418, 417). Limita de aici coteşte spre sud-vest și pe liziera pădurii ajunge pe Dealul Doamnei, coteşte spre nord-vest, tot pe limita pădurii până la borna 444 și coboară la pârâul Iadului (borna 445), urmând să urce pe creasta Piciorul Lung, (borna 451). În continuare se coboară pe cumpăna de ape pe limita fondului forestier, se traversează pâraiele Arsita si Gyarfas până la vârful Lunca Bradului (905 m) (bornele 452, 458, 466, 468, 467, 471, 472, 501, 502). Limita coboară pe pârâul Bufantau, urcă și apoi coboară la pârâul Sălard (bornele 482, 505, 485, 491, 490). Din valea Sălardului (borna 484), limita coteşte spre sud-vest urcând pe culme pe vârful Hiclean - 1.024m (bornele 484, 485, 489), coboară pe culmea Corbului la borna 2, la pârâul Pescoasa Mare (borna 3), urcă pe culmea Pescoaselor și coboară la pârâul Pescoasa Mică (bornele 28, 38, 39), urcă la vârful Plaiul Borții (1.082 m) (bornele 43, 42). Limita continuă spre nord-vest pe interfluviul dintre bazinul Mureşului și bazinul Iodului, vârful Listeș - 1.062 m, și pe plaiul Iodului până în valea Iodului (bornele 122, 99, 105). Din acest punct limita urcă pe valea Iodului, urmează o culme secundară pe interfluviul stâng Lespedea (bornele 233, 241) și coboară până la pădurea mare (borna 237), de aici la pârâul Costeasa (borna 246). În continuare urcă spre vest pe culme, coteşte la sud-vest și urcă la cota 766 m (borna 250), în continuare pe culmea dintre bazinul Mureşului și bazinul Borzia (borna 248). Din piscul Şoimului (borna 10) coboară și traversează pârâul Borzia, la confluența cu Zăpodia Arsura (bornele 7, 8), urcă pe Zăpodia Pleşilor (borna 46) și, după primul afluent, coteşte la vest și, urcând pe o culme secundară, ajunge in culmea Fagețel - culmea dintre Valea Mureşului și valea Borzia, sub plaiul Borzia (bornele 51, 52, 65). Limita vestică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior porneşte de pe culmea dintre valea Mureşului și valea Borzia, coboară pe creasta secundară până la limita pădurii (borna 68) și urmărește limita fondului forestier și un pârâiaș până la râul Mureş (bornele 69, 53, 54, 56), urmărește malul stâng al Mureşului până la confluența cu pârâul Bistra. Zonare internǎ Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior din punct de vedere al necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin planurile de management, (în termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare) conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

       Zonare internă

       Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului  Superior  din punct de vedere al necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin planurile de management, (în termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare)  conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice.

       Pedologie

       Ca un ultim act al proceselor geodinamice majore care au condus la edificarea Carpaţilor Orientali, acest lanţ vulcanic este constituit din vulcanite de subducţie cu o compoziţie preponderent andezitică dar se întâlnesc toate speciile de roci efuzive de la riolite până la bazalte.
Solurile formate, în condiţii staţionale determinate de variaţia altitudinii, fragmentării reliefului, înclinarea terenului, expozițiile dominante, sunt următoarele:
                   - brun tipic - ce domină în zona făgetelor din Sebeş, Iod, Gălăoaia
                - brun acid tipic - dominant în tot defileul, masiv găsindu-se în zona Androneasa, Ilişoara, Neagra, Meştera, între Gudea şi Lunca Bradului
                   - brun acid andic
                   - brun acid litic - insular în zona Androneasa, Lunca Bradului
                   - brun eu-mezobazic litic - insular în zona Androneasa
La ieşirea din defileu pe păşuni şi fâneţe, se găsesc soluri cenuşii cu conţinut redus de humus, pe substraturi argiloase.

       Hidrologie

       În cadrul  Parcului Natural Defileul Mureșului  Superior, adâncimea apei variază de la 0,6 la 3 m. Viteza apei variază în funcţie de mărimea debitului şi valoarea pantei, existând porţiuni în care curentul înregistrează 0,6 m/sec dar şi zone în care viteza depăşeşte 1,5 m/sec.
În cadrul Defileului Topliţa – Deda bazinul râului are un aspect relativ simetric. Albia Mureşului poate fi împărţită în trei sectoare cu caracteristici diferite.
Între văile Topliţa şi Sălard lăţimea văii variază până la 800 m, apar terase etajate, iar afluenţii formează conuri de dejecţie bine individualizate. Albia minoră este destul de îngustă (sub 50 m), având aluviuni formate din pietrişuri grosiere, iar în coturi – plaje mici din pietriş mărunt şi nisipuri grosiere. La confluenţa Mureşului cu pâraiele mai mari apar depresiuni de eroziune formate din roci mai puţin dure (Stânceni, Neagra, Ilva).
       Între Sălard şi Răstoliţa valea se îngustează, versanţii sunt abrupţi, alimentând albia cu blocuri de stâncă şi bolovani, fapt ce conferă aluviunilor un caracter grosier. Aici curentul apei este  mai rapid urmare a numeroaselor praguri existând porţiuni cu adâncimi mai mari.
De la Răstoliţa, valea se lărgeşte din nou, albia majoră atinge lăţimi mari, iar patul albiei minore este format din pietriş cu intercalaţii de bolovani. Valea formează pe alocuri răstoace ce alternează cu porţiunile înguste, în funcţie de apropierea versanţilor.
La Răstoliţa, lăţimea bazinetului ajunge până la 1 km. Ultimul afluent al Mureșului din Munţii Călimani  – Bistra Mureşului, defineşte şi limita din aval a defileului, râul pătrunzând de aici în Depresiunea Transilvaniei.

       Clima

       Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 5,30C – la Topliţa şi cca.7,2°C la Gălăoaia.
       Stratul de zăpadă se menţine în medie 100 – 120 de zile, din luna noiembrie şi ţine până în lunile martie – aprilie; grosimea stratului variază în medie între 20 – 35 cm.
Vânturile, element caracteristic defileelor montane, au frecvenţa mare iar viteza medie anuală este de cca. 30 km/h, depăşind frecvent 3,8 m/sec.

       Flora și vegetația

       Covorul vegetal a Parcului Natural Defileul Mureșului  Superior  este dominat de specii montane mezofile, mezoterme slab acidofile, neutre.
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri de amestec fag, molid şi brad.  Influenţa curenţilor aerieni, care imprimă climei un caracter mai rece şi umed se oglindeşte în structura asociaţiilor vegetale. Astfel, deşi dominante sunt  pădurile de amestec răşinoase-foioase,  în amonte de Lunca Bradului, molidul coboară pe alocuri până la 600 m, apărând o extrazonalitate a asociaţiilor de molidişuri. Mari suprafeţe sunt ocupate de făgete  în jurul comunei Răstoliţa şi Bistra Mureşului. Stratul de ierbacee este bogat, cu specii valoroase ca: Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Ranunculus carpaticus. Cele mai frumoase molidişuri cu Leucanthemum waldsteinii se găsesc în jurul comunei Lunca Bradului şi Stînceni. În lipsa luminii în stratul ierbos, speciile ierboase vegetează mai ales la margini de pădure, ex.: Aconitum moldavicum, Hieracium rotundatum, Pulmonaria rubra.
       Pădurile de luncă sunt prezente aproape în tot cursul defileului, lângă râul Mureş. În amonte de Lunca Bradului ele au o răspândire mai redusă, cu predominarea speciilor de Salix (Salix triandra, S. viminalis, S. pentandra). În aval de Lunca Bradului, pâlcurile sunt mai mari, iar speciile dominante devin, de astă dată, Alnus glutinosa şi Alnus incana. Cele mai frumoase aninişuri sunt cele în al căror strat ierbaceu predomină Matteucia strutiopteris din jurul localităţilor Androneasa şi Răstoliţa.
În zonele de îngustări excesive ale defileului, în locul pădurii s-au instalat buruienişurile de luncă cu câteva exemplare de salcie şi arin.
Aceste formaţiuni ierboase de talie înaltă sunt foarte bogate în specii, multe cu flori mari şi aspect decorativ, ca de ex. Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsutum subsp. glabrum, Carduus nutans, Cirsium erisithales, Thalictrum aquilegifolium, reprezentănd o notă aparte în peisaj.
Din peisajul defileului se remarcă şi vegetaţia de stâncărie. Stâncile şi pereţii stâncoşi, reprezintă mari suprafeţe pe versantul drept al Mureşului. Vegetaţia saxicolă a defileului este foarte bogată.
Numărul de elemente florale determinate până în prezent în defileu, reprezintă aproximativ 30,88% din totalul speciilor cunoscute în flora ţării noastre. Ponderea cea mai mare de reprezentare o au familiile: Asteraceae (136), Poaceae (71), Rosaceae (53), Lamiaceae (49), Cyperaceae (47), Brassicaceae (43), Fabaceae (41), Apiaceae (40), Scrophulariaceae (38), Ranunculaceae (35), Caryophyllaceae (34) şi Orchidaceae (21) (Oroian 1998). În ansamblul lor aceste 12 familii alcătuiesc fondul de bază din conspectul floristic al teritoriului studiat însumând 60,09 % din totalul taxonilor identificaţi.
       Speciile rare şi periclitate în defileu sunt în număr de 15 după cum urmează: Angelica palustris, Arnica montana,Calla palustris, Carex chordorrhiza,Cicuta virosa, Dianthus barbatus ssp. Compactus, Hyoscyamus niger, Laser trilobum,Laserpitium krapfii,Oenanthe aquatica, Polemonium caeruleum, Silene armeria, Streptopus amplexifolius, Trollius europaeus, Woodsia ilvensis, Thymus comosus (Oroian 1998).

             Coada zmeului (Cala palustris)


Este o specie de plantă acvatică rară, care se găsește în Parcul Natural Defileul Mureșului superior în mai multe locuri. Dimensiunile acestei plante sunt reduse, rareori trecând de 35 cm. Tulpina este târâtoare. Coada zmeului se remarcă prin rizomul foarte dezvoltat, dar și prin frunzele mari, lucioase, consistente, puternice. Înflorește la sfârșitul primăverii și începutul verii, fructele fiind nişte bobiţe roşii.

 

      

       Fauna

Este bogată în specii, iar rata speciilor rare sau periclitate este destul de mare.
Existenţa multor specii a fost constatată şi în cursul evaluării carnivorelor mari. Altele sunt constatate din excrementele carnivorelor (lup, vidră etc.).
Speciile din avifauna defileului pot fi grupate în două mari grupe: păsări clocitoare şi cele care au fost observate ocazional, sau vizitatori de iarnă.
       În ultimele patru decenii (1945-2005) în defileul Mureşului s-au semnalat 95 specii (73,64% din total) clocitoare sau probabil clocitoare (au fost observate exemplare tinere în perioada de cuibărire) şi 34 (26,35%) specii observate accidental, sau ca oaspete de vară/iarnă neexistând date despre eventuala cuibărire a lor.
Fauna piscicolă a Mureşului în defileu este foarte variată şi bine reprezentată.

Lostriţa (Hucho hucho)

Unul din cei mai nobili pești din țara noastră, din nefericire pe cale de dispariție. Este răspândită numai în bazinul Dunării, în zonele superioare ale Dunării și pe afluenți. În România mai supraviețuiește în câteva râuri de munte Dorna, Bistrița, Tisa, Mureș, Cerna și în unele lacuri Bicaz, Vidra, Vidraru.
Deși până în urma cu câțiva ani era un peste foarte răspândit în apele de munte și colinare, pescuitul abuziv și poluarea au dus aceasta specie în pragul dispariției. Este cel mai mare salmonid din apele noastre, ajungând la dimensiuni impresionante, astfel au fost semnalate exemplare de peste 30 de kg la noi în ţară și de 52 kg în Croația. 
Corpul este cilindric, gura mare, armată cu dinți puternici. În general culoarea este argintie, cu spinarea mai închisă, maro-aramie, roșcată pe laturi. Burta variază de la alb lăptos la galben. Numărul lostrițelor în România a scăzut considerabil iar arealul de viaţă este tot mai mic în fiecare an. Dacă nu se vor lua masuri speciale de protejare a acestei specii este foarte posibil ca numai în câțiva ani lostrița sa fie pusă în galeria viețuitoarelor dispărute din România, alături de multe altele. Mureşul este printre puţinele ape mari de munte de la noi, apte pentru dezvoltarea lostriţei.

       Peşteri de mulaj

Peşterile de mulaj sunt prezente în defileul Topliţa-Deda, între localităţile Răstoliţa şi Neagra, pe versantul drept al văii Mureşului. În afara peşterilor de mulaj, în defileu s-au format şi peşteri de alterare, acestea apar atât pe versantul stâng, cât şi pe cel drept al văii. Ca extindere sunt mai mari şi din punct de vedere turistic, mai atractivi. Cavităţile sunt defapt urmele trunchiurilor acoperite de sedimentul vulcanic. Acest sediment a ajuns la suprafaţă odată cu dezvoltarea văii. Sunt considerate forme unice în România. Nu sunt cunoscute în rândul turiştilor, şi nu au nici bibliografie prea vastă.

După relatările speologilor mureşeni, în defileu, şi pe văile aferente sunt peste 100 de cavităţi, dar nu toate ajung la 5 m lungime, lungimea minimă a unei peşteri. Din acest număr mare de cavităţi, în lipsa unei hărţi exacte, în această prima fază a cercetării, s-au găsit 16, din care 10 sunt mai lungi de 5 metri.

     

       Comunități

       Suprafaţa Parcului Natural Defileul Mureșului Superior se extinde pe teritoriul administrativ  al comunelor Stânceni, Lunca Bradului,  Răstoliţa, Deda din județul Mureș.


































GALERIE | HARTI GIS | LINKURI UTILE | CONTACT

Acest site a fost elaborat cu sprijinul financiar al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale prin proiectul "Economia Bazată pe Cunoaştere."
”Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro”.