Certificare FSC

Informaţii generale

Sumar management

Raport de monitorizare

---

Inregistrare

Autentificare:

Utilizator:
Parola:

Resetare parola

Sumar management

            1. Obiectivele de management

            Obiectivele de management al suprafețelor aflate în gestiune constau în gestionarea durabilă pe termen lung a pădurilor, în conformitate cu prevederile regimului silvic, pentru îndeplinirea cerințelor sociale, economice și ecologice ce se exprimă prin natura produselor, respectiv prin serviciile de protecţie ori sociale ale pădurii.

Având în vedere faptul că „strategia de punere în valoare economică, socială şi ecologică este un atribut al statului”, în conformitate cu Legea 141/1999, rezultă că şi pădurile aflate în proprietăți private urmează să fie administrate şi gospodărite într-un sistem unitar, vizând valorificarea continuă în folosul generaţiilor actuale şi viitoare, a funcţiilor ecologice şi social-economice. Cu alte cuvinte, cerinţele deţinătorului urmează să fie corelate şi cu necesitatea de a se realiza gospodărirea durabilă a pădurilor.

            Principalele cerinţe ale deţinătorilor acestei păduri sunt de natură economică astfel încât, pentru satisfacerea acestora, pădurile care fac obiectul amenajamentelor urmează să asigure producerea de masă lemnoasă şi eventual alte produse specifice pădurii.

De aceea, amenajamentele actuale trebuie să prevadă şi măsuri cu caracter ecologic care să asigure protecţia obiectivelor mai sus menţionate, dar şi a arboretelor din zona limitrofă a drumurilor de importanţă turistice, a arboretelor situate pe terenuri cu pantă mare, cu risc ridicat de eroziune şi a arboretelor destinate ocrotirii speciilor de importanță comunitară din rețeaua Natura 2000, repectiv menţinerea biodiversităţii şi a valorilor naturale şi culturale ale zonei.

             2. Descrierea zonei gestionate

            Din punct de vedere fizico-geografic (după clasificarea din „Geografia României” volumul I din 1983), pădurea este situată în Unitatea carpato-transilvană (I); Carpaţii Orientali (A); grupa centrală (2); munţii vulcanici Călimani - Gurghiu - Harghita (H).

Pădurile sunt situate, în cea mai mare parte, în bazinul Mureşului şi al unor afluenţi ai acestuia.

            2.1. Mărimea fondului forestier

Suprafaţa administrată de Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni supusă certificării este de 18.293,38 hectare.

             3. Descrierea fizică a suprafețelor de management

            3.1. Condiții geologice și geomorfologice

            Din punct de vedere geologic, edaficul structural al lanțului vulcanic în care se află fondul forestier este rezultatul unei intense activități eruptive desfășurată la sfârșitului neogenului și începutul cuaternarului. Rocile principale identificate în substratul geologic sunt: roci eruptive, șisturi cristaline, granodiorite, calcare, fliș grezos și andezite.

Zona în care sunt situate pădurile face parte din regiunea geomorfologică a Carpaților Orientali, grupa munților vulcanici de sud Călimani-Gurghiu-Harghita.

            Faptul că majoritatea pădurilor vegetează între altitudinea de 840 - 1200 m, între aceste limite condițiile climatice sunt mai favorabile și chiar foarte favorabile, având în vedere productivitatea superioară pe care o realizează arboretele.

            Unitatea geomorfologică predominată este versantul, cu configurația ondulată, mai rar frământă și cu următoarele categorii de înclinare:

 Condițiile de înclinare sunt apreciate ca bune și foarte bune, vegetația se poate înrădăcina ușor.
            Expozitia generală a pădurilor este N - E.

Per ansamblu se evidențiază următoarele categorii de expoziții:

             Expoziția este un element foarte important. Este de remarcat faptul că 60% din teritoriu beneficiază de expoziție însorită și parțial însorită, iar 40% umbrită.

            3.2. Condiții climatice

Prin poziția geografică, teritoriul studiat se încadrează în clima temperată, iar regional se situează în climatul temperat continental. După W. Köppen, regiunea se încadrează în provincia climatică Df (climă boreală), cu ierni friguroase şi umede, cu temperatura celei mai reci luni de -6,8°C și temperatura medie a celei mai calde luni de peste 16°C, cu precipitații suficiente tot anul.

Variațiile valorilor medii ale temperaturii aerului în cursul anului, cu amplitudinea anuală de 22,8°C (stația meteorologică Gheorgheni), împrimă teritoriului un caracter continental.

            Precipitațiile sunt puternic influențate de direcția perpendiculară a munților vulcanici față de vânturile din vest și au o distribuție neuniformă cu o valoare medie a precipitațiilor între 600 - 700 mm anual.

Direcţia predominantă a vânturilor este cea din sectoarele NE şi NV, dar din SE pot apare destul de frecvent, în special primăvara. Indicele cel mai ridicat se înregistrează vara (iunie-august). Viteza medie anuală a vânturilor este de 3,3 m/s.

            3.3. Condiții hidrologice

Precipitaţiile abundente şi permeabilitatea redusă a andezitelor au determinat o intensitate relativ ridicată a reţelei hidrografice, care are valori între 2-3 km/km².

Reţeaua hidrografică este destul de bine reprezentată, pâraiele au debit permanent, variabil însă de la un anotimp la altul, îndeosebi primăvara şi toamna. Suprafața gestionată este fragmentată în mai multe bazinete, destul de favorabile concentrării rapide a scurgerilor în reţeaua hidrografică.

Fenomenele de înmlăştinare sunt destul de rare şi apar doar pe suprafeţe mici, astfel că nu constituie un factor limitativ. Regimul hidrologic preponderent din precipitaţii este de tip percolativ (pânza freatică neinfluenţând decât în puţine cazuri vegetaţia forestieră) cu alimentare pluvială şi pluvionivală.

            3.4. Condiții edafice

Solurile din unitatea de bază sunt carecteristice regiunii muntoase în care s-au format, având particularități datorită în primul rând reliefului acestei regiuni, rocilor, apoi climatului și vegetației caracteristice.

Tipurile și subtipurile de sol identificate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

 Solurile cele mai întâlnite în cadrul unitatii de bază sunt districambosolul tipic având subtipurile tipic, litic si gleic. În total districambosolurile sunt în proportie de 95%, iar prepodzolul și rendzina cuprind numai 5 %.

            3.5. Tipuri de stațiune

Tipurile de stațiune identificate în aceste păduri aparțin la două etaje fitoclimatice și anume:
            - etajul montan de molidisuri (FM3) ........ 68 %

            - etajul montan de amestecuri (FM2) ....... 32 %

În privința bonității stațiunilor situația se prezintă astfel:

            - stațiuni de bonitate superioară ......... 72 %;

            - stațiuni de bonitate mijlocie ............ 27 %;

            - stațiuni de bonitate inferioară ........... 1 %;

            3.6. Caracteristicile suprafeței gestionate

            3.6.1. Formații forestiere și tipuri de pădure

            Molidișuri pure (FM3) - aceste păduri au o structură relativ simplă, fiind formate aproape exclusiv din molid, asociat rar cu exemplare de scoruș, mesteacăn, paltin de munte, ulm de munte, uneori brad sau fag. Arbuștii lipsesc sau sunt reprezentați prin rare exemplare de caprifoi, cununiță, coacăz. Stratul ierbos este de regulă slab dezvoltat, cu puține plante superioare: Oxalis acetosella, Soldanella hungarica, Hieracium transilvanicum, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. În multe molidișuri se întâlnesc mușchi, formând o pătură mai mult sau mai puțin continuă, alcătuit din Hylocomium, Rhytidiadelphus, Dicranum. Producția de biomasă variază între 3-6 t/an/ha, în funcție de troficitatea solului și termicitatea biotipurilor. Din aceasta, 2-5 t/an/ha reprezintă acumularea de lemn.

Amestecuri de molid-brad-fag (FM2) - împreuna cu bradetele acestea alcătuiesc o fâșie zonală distinctă. Specia edificatoare este fagul, care se asociază în cele mai variate proporții, fie numai cu bradul sau cu molidul, fie cu ambele specii. Stratul de arbuști lipsește sau este foarte slab dezvoltat, fiind format din alun, soc roșu, soc comun, caprifoi. Stratul ierbos cuprinde specii ale florei de mull, cum ar fi Salvia glutinosa, Cardamine glanduligera, Pulmonaria rubra, Allium ursinum, Rubus hirtus, Festuca altissima, Luzula luzuloides, Vaccinium ssp.

Producția de biomasa este de cca. 9t/an/ha.

            3.6.2. Calitatea arboretelor și starea de vegetație

În conformitate cu prevederile în vigoare, acțiunea de igienizare și curățire a pădurilor se organizează și se desfășoară astfel încât să se asigure permanent o stare fito-sanitară corespunzătoare.
Se impune ca o sarcină permanentă obligatorie organizarea și scoaterea a tuturor materialelor lemnoase ce ar putea influența negativ starea fitosanitară a pădurii.

            3.6.3. Compoziția pădurii

Arboretul, ca etaj al arborilor, dă notă predominantă în caracteristica pădurii ca biosistem și reprezintă obiectivul principal în conducerea pădurilor.

            Formaţia forestieră cea mai răspândită o constituie molidișurile pure (Piceeta) , după care o pondere mai mică ocupă molideto-făgetele (Piceeto-Fageta).

În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor, repartiţia se prezintă astfel:

83Mo7Br9Fa1Div.

            3.6.3. Structura pe clase de vârsta

Structura claselor de vârsta:

Suprafața ocupată	Clasa de vârstă					TOTAL
	I	II – IV	V	VI	VII
	1-20	21 - 80	81-100	101-120	>120
Ha	1280,53	8597,88	5670,94	2561,07	182,96	18.293,38
%	7	47	31	14	1	100

             3.7 Bazele de amenajare a pădurilor

            3.7.1. Regimul

            Ținând seama de obiectivele ecomomice fixate, de starea și structura actuală, pentru arboretele se menține regimul codru, care asigură regenerarea pădurilor, atât pe cale naturală (sămânță), cât și pe cale artificială (împăduriri propriu-zise), având în vedere specia majoritară și condițiile staționale existente.

            3.7.2. Tratament

            În funcție de formațiunile existente și de tipul funcțional se pot stabili următoarele tratamente pentru arboretele de producție:

            - tăieri rase în parchete mici și tăieri rase în benzi alterne în cazul molidișurilor;

            - tăieri progresive în amestecurile de molid și brad, unde perioada de regenerare are o durată de 20-30 de ani;

            - tăieri de conservare și tăieri de igienă care se practică în arboretele de protecție.

            3.7.3. Exploatabilitate

            S-a adoptat exploatabilitatea tehnică pentru arboretele de producție, aceasta asigurând realizarea sortimentelor lemnoase de dimensiuni mari.

            Vârsta exploatabilității tehnice se realizează în jur de 105 ani.

            Pentru arboretele din grupa I s-a adoptat exploatabilitatea de protecție care corespunde cu momentul în care efectele de protecție încep să scadă.

            3.7.4. Cicluri de producție

            Ciclurile de producție se stabilesc numai pentru arborete cu funcții de producție luându-se în considerare:

            - formațiile și speciile forestiere care alcătuiesc pădurea;

            - media vârstei exploatabilității tehnice;

            - productivitatea și starea actuală a amestecurilor;

            - funcțiile social-economice stabilite.

Față de cele mai sus arătate s-a stabilit un ciclu de 110 ani considerat corespunzător, atât sub aspect economic, cât și ecologic.

            3.7.5 Posibilitatea pădurii

            Toate suprafețele din gestiune au amenajamente în vigoare, iar după aceste amenajamente proprietarii de păduri la nivelul Ocolului Silvic de Regim Gheorgheni au o indice de recoltare la produse principale de cca. 5 mc/an/ha, respectiv o indice de recoltare la produse secundare de cca. 1 mc/an/ha.

             4. Descrierea zonelor excluse de la tăieri

            Corespunzător obiectivelor social-economice şi ecologice amintite mai sus, se stabilesc funcţiile arboretelor care fac parte din suprafața gestionată în conformitate cu prevederile normelor tehnice în vigoare.

            Arboretele din suprafața gestionată în mare parte au următoarele tipuri de categorie funcţională:

            a.) Păduri cu funcţii speciale de protecţie situate în staţiuni cu condiţii grele sub raport ecologic, precum şi arboretele în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă, impunându-se numai lucrări speciale de conservare (TII) - cca. 5% din suprafața totală gestionată supusă certificării FSC,

            b.) Păduri cu funcţii speciale de protecţie pentru care sunt admise, pe lângă grădinărit si cvasigrădinărit şi alte tratamente cu impunerea unor restricţii speciale de aplicare (TIV),

            c.) Păduri cu funcţii de producţie şi protecţie în care se poate aplica întreaga gamă de lucrări silvotehnice (TVI).

Pentru realizarea obiectivelor stabilite este necesar ca arboretelor să li se aplice măsuri de gospodărire adecvate. În acest scop s-au constituit două unităţi gospodărire şi anume:

-       S.U.P. „A” – Codru regulat – sortimente obişnuite (lemn pentru cherestea şi construcţii);

-       S.U.P. „M” – Conservare deosebită (țeluri de conservare).

 

Harta pădurilor din categoria ariilor protejate excluse de la tăieri comerciale reprezentând 5% din suprafața certificată

 

...........................................................

 

 

 

Harta pădurilor cu obiectiv prioritar de conservare a biodiversității reprezentând 10% din suprafața certificată

 

.....................................................................

 

            Majoritatea arboretelor fac parte din grupa a II – a funcţională (păduri cu funcţii de producţie şi protecţie), dar prin amenajamentele silvice realizate s-a acordat o atenţie sporită în includerea arboretelor și în grupa I funcțională (păduri cu funcţii speciale de protecţie).

             5. Inventarul resurselor lemnoase pe care se bazează planificarea

            Pe suprafețe gestionate se pot regăsi arborete pure (în cea mai mare pondere de molid) sau arborete de molid în amestec (cu fag, brad, paltin de munte, etc.).

În funcție de compoziția arboretului variază și cantitatea de masă lemnoasă ce se acumulează pe o anumită suprafață.

            Având în vedere condițiile staționale, vârsta medie a speciilor, clasa de producție medie, etc. se pot defini următoarele cantități medii de masă lemnoasă la hectar pe specii:

            - molid: 458 mc/ha,

            - fag: 271 mc/ha,

            - brad: 569 mc/ha,

            - larice: 174 mc/ha,

            - paltin de munte: 109 mc/ha.

6. Descrierea utilizării terenului și statutul proprietății

 

Din cele prezentate mai sus reiese că peste 99% din suprafaţa fondului forestier este ocupată de pădure. În acest context se poate vorbi de o utilizare eficientă a fondului forestier.

Ceea ce privește statutul proprietății, suprafețele aparțin proprietarilor privați persoane juridice, forme asociative, unități administrativ teritoriale, unități de cult și de învățământ.

             7. Descrierea modului de folosință a terenurilor învecinate

Suprafețele învecinate a pădurilor care sunt în gestiune au următoarele categorii de folosință:
            - terenuri acoperite cu pădure;

            - pășuni împădurite sau pășuni fără arbori;

            - fânețe și alte terenuri agricole.

             8. Recomandările și procedeele de management

Gospodărirea în arborete în mod responsabil se va face prin executarea operaţiunilor silviculturale, tăierilor de igienă şi aplicarea tratamentelor prevăzute în mod corespunzător. Scopul principal al lucrărilor de gospodărire este cel al menţinerii capacităţii funcţionale a arboretelor respective.

Lucrările silviculturale cuprind o gamă largă de lucrări, de la crearea unor nuclee valoroase de regenerare cu specii de valoare, prin intreținerea și conducerea arboretelor nou create, respectiv extragerea arborilor afectați de factori biotici sau abiotici, până la aplicarea tratamentelor prin care se extrage arboretul matur, toate sunt indispensabile de aplicat în timp și în mod corespunzător pentru o gestionare durabilă a pădurilor pe termen lung.

Pentru a se realiza stabilitatea arboretelor şi condiţii cât mai bune în raport cu ţelurile urmărite trebuie adoptată soluţia optimă în raport cu fazele de dezvoltare a arboretelor.

Condiţiile naturale din unitate şi cerinţele social-economice impun ca arboretele să fie conduse către structuri diversificate, relativ echiene şi relativ pluriene, cât mai apropiate de cele naturale, capabile să îndeplinească funcţii multiple de protecţie şi producţie.

             9. Cota de recoltare pe specii

            Arboretele din care urmează a se recolta masă lemnoasă în primii 10 ani sunt reprezentate de molidişuri pure (56%), amestecuri de fag cu răşinoase (14%), de molideto-făgete (14%), molideto-brădete (8%) şi de făgete pure montane (8%). Recoltarea posibilităţii se va face prin tăieri progresive, tăieri de conservare respectiv prin tăieri rase pe parchete mici sau în benzi alăturate.

Cotele de recoltare de produse principale pe specii (mai reprezentative) pe an în raport cu suprafața de parcurs sunt următoarele:

            - molid: cca. 28 mc/an/ha,

            - fag: cca. 3,5 mc/an/ha,

            - brad: cca. 2,3 mc/an/ha,

            - larice: sub 1 mc/an/ha,

            - pin: sub 1 mc/an/ha.

             10. Procedee de monitorizare a creșterii

            Acumularea de biomasă a pădurii este foarte tare influențată de condițiile staționale, de factorii meteo și nu în ultimul rând de stadiul de dezvoltare a arboreteului.  Având în vedere acești factori, pe terenurile gestionate de către Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni SA s-au stabilit următorii indici de creștere indicatoare, care sunt redați mai jos pentru speciile mai reprezentative:

            - molid: 5,3 mc/an/ha,

            - fag: 3,5 mc/an/ha,

            - brad: 6,2 mc/an/ha,

            - larice: 5,8 mc/an/ha,

            - paltin de munte: 2,7 mc/an/ha.

             11. Măsuri de protecție a mediului

            Pe suprafețele aflate în gestiune, măsurile de protecție a mediului se stabilesc pe de o parte în raport cu categoria funcțională a pădurii sau de tipul activității ce se desfășoară pe terenul respectiv.

            Având in vedere faptul că o parte a terenurilor din gestiune sunt incluse in rețeaua Natura 2000 sau în alte tipuri de arii protejate, acest lucru implică o serie de reglementări  ce trebuie pus în practică în scopul protecției mediului (stațiunii, anumite specii, etc.).

Ceea ce privește protecția mediului în urma diferitelor activități desfășurate pe teren se pot aminti următoarele:

            - pe parcursul proceselor de exploatare material lemnos se aplică pentru protejarea arborilor rămași pe picior manșonarea respectiv pentru protejarea traseului de scos apropiat se utilizează mărginirea cu prăjini.

            - pe parcursul efectuării operațiunilor silviculturale (împăduriri, descopleșiri, degajări, curățiri, etc.) se iau in vedere următoarele: depozitarea corespunzătoare a lubrifianților, menținerea curățeniei pe șantierul de lucru, etc.

             12. Hărți cu resursele forestiere și ariile protejate