Descriere

Suprafaţa sitului 87.892 ha. Regiunile administrative: Județul Harghita76.1%, Județul Mureş 23.9 %

Situl Depresiunea şi Munţii Giurgeului cuprinde depresiunea Giurgeului în întregime şi o parte din pădurile de molid înconjurătoare, piemontane. Depresiunea cuprinde mai multe tipuri de habitate caracteristice, pe lunca râului Mureş. Majoritatea terenurilor sunt utilizate ca păşuni, fânețe, dar şi pentru culturi agricole
Situl Depresiunea şi Munţii Giurgeului include ariile naturale protejate Piemontul Nyires de la Borzont, Mlaştina Cea Mare Remetea, Mlaştina După Luncă din Voşlobeni, şi Peştera Şugo, protejate prin Hotărârea Consilului Judeţean Harghita nr. 162/2005. şi Legea nr. 5./2000.
Terenurile incluse in sit sunt în proprietate privată aproape 100%.
SPA-ul era desemnat pe baza HG 1284/2007, apoi era modificat pe baza HG 971/2011.

Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE
A031 Ciconia ciconia  - Barză albă
A072 Pernis apivorus -  Viespar
A122 Crex crex - Cristelul de câmp
A089 Aquila pomarina - Acvila ţipătoare mică
A091 Aquila chrysaetos - Acvila de munte
A223 Aegolius funereus - Minuniţă
A217 Glaucidium passerinum  - Ciuvică
A241 Picoides tridactylus - Ciocănitoare de munte
A338 Lanius collurio  - Sfrâncioc roșiatic
A246 Lullula arborea - Ciocârlie de pădure
A080 Circaetus gallicus- șerpar
A081 Circus aeruginosus - Erete de stuf
A082 Circus cyaneus - Erete vânăt
A104 Bonasa bonasia - Ieruncă
A215 Bubo bubo - Bufniţa mare sau Buha
A220 Strix uralensis - Huhurez mare
A222 Asio flammeus  - Ciuf de câmp
A224 Caprimulgus europaeus - Caprimulg
A239 Dendrocopos leucotos - Ciocănitoare cu spate alb
A236 Dryocopus martius - Ciocănitoare neagră
A321 Ficedula albicollis - Muscar gulerat
A320 Ficedula parva - Muscarul mic
A103 Falco peregrinus - Șoimul călător
A108 Tetrao urogallus - Cocoş de munte

Cristelul de câmp (Crex crex)

Specia cea mai importantă în SPA, de interes conservativ global, cu răspândire foarte largă. Se regăsește atât pe pajiștile umede extinse, cât și pe fânețele mai uscate. Este răspândit aproape pe toată lungimea sitului. Prin extrapolarea datelor a reieșit, că situl are o populație de 250 de perechi, cea ce înseamnă o populație însemnată și foarte importantă în țara noastră, dar și la nivel european.

Acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina)

Se regăsește în număr intens în Depresiunea Giurgeului și în Munţii Gurghiului. Cuibărește în masivele de molidișuri bătrâne, în zonele mai puțin deranjate. Vânează mai ales dintr-un loc mai înalt (stâlp, copac, căpiţă), dar şi din aer sau umblând pe sol. Se hrănește cu vertebrate de dimensiuni mici, cu rozătoare, broaște, șopârle, etc. Vânează mai ales dintr-un loc mai înalt (stâlp, copac, căpiţă), dar şi din aer sau umblând pe sol.

Acvilă de munte (Aquila chrysaetos)

Acvilă de munte este una dintre păsările de pradă cele mai cunoscute și mai răspândite pe pământ. La fel ca și alte specii de acvilă, aparține genului Aquila și familiei Accipitridae. Aria de răspândire cuprinde mare parte din America de Nord, Eurasia și nordul Africii. Menține populații chiar și în mai multe insule: Marea Britanie, cele din Marea Mediterană, Japonia și Vancouver. Totuși populația în Europa Centrală s-a redus datorită activității umane și în unele locuri specia a dispărut deși înainte era prezentă.

 Huhurez mare (Strix uraliensis)

Este o pasăre răpitoare de noapte, specifică taigalei siberiene și răspândită pe fâșia de pădure boreală palearctică care se întinde din vestul Europei, spre est, până în Corea și Japonia. În unele țări europene, precum Franţa și Austria, din care acest răpitor dispăruse, s-au făcut tentative reușite de readucere a lui în păduri. În România, huhurezul mare este considerat a fi o specie mai rară, având, în general populațiile relativ reduse în toate spațiile de răspândire. Este o pasăre sedentară care preferă pădurile dese din zona de deal și de munte, mai ales pe cele de conifere.

Cocoşul de munte (Tetrao urogallus)

Arealul lui de răspândire este frecvent Europa Centrală unde poate fi întâlnit numai în regiunile de munte împădurite puțin circulate. Țările unde poate fi întâlnit cocoșul de munte sunt Austria, Elveția, Slovenia, România și Germania. În Germania în Scoția sau Siberia cocoșul de munte stă pe lista animalelor periclitate de dispariție, fiind interzis vânarea lui. Cocoșul de munte trăiește mai mult în luminișurile pădurilor de foioase sau de conifere cu vegetație abundentă în munții Alpi, Mittelgebirge și Carpați din Europa ca și în taiga din Asia de Nord. IUCN apreciază populația cocoșilor de munte între 1,5 și 2 milioane de păsări.

Plan de management al sitului:
Nu există încă plan de management pentru situl Depresiunea şi Munţii Giurgeului.

 Harta