ROSPA0030 Defileul Mureșului Superior, situl pentru protecţia păsărilor; SPA-ul a fost desemnat cu HG 1284/2007 și  modificat  cu  HG 971/2011.

Situl Defileul Mureșului Superior are suprafața de 9514 ha și se află în raza administrativă a comunelor Deda, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni din județul Mureș și cuprinde o mică parte și din județul Harghita.

Defileul Deda-Topliţa  are o lungime de 33  km şi formează limita dintre Munţii Călimani şi Munţii Gurghiu, de natură vulcanică, din grupa centrală a Carpaţilor Orientali.   

Munţii Călimani şi Gurghiu, munţi situaţi la nord şi respectiv la sud de defileul Mureşului, aparţin compartimentului sud - estic al lanţului vulcanic neogen Oaş – Gutâi – Ţibleş – Călimani – Harghita.

Defileul leagă Depresiunea Giurgeului cu Podişul Transilvaniei şi reprezintă cea mai lungă străpungere prin lanţul vulcanic din ţara noastră.

Defileul este caracterizat de prezenţa unor sectoare foarte înguste, cu versanţi abrupţi şi înalţi, cu numeroase conuri de dejecţie alcătuite din bolovăniş vulcanic.

 Pe  suprafața sitului sunt păduri bătrâne de amestec fag-molid-brad, respectiv fag și molid pur, care alcătuiesc o structură compactă și puțin deranjată. Ca atare ele adăpostesc populații semnificative de păsări, reprezentative pentru acest tip de habitat.

Zona este printre primele zece din România pentru trei specii de bufnițe, două specii de ciocănitori, respectiv pentru cocoșul de munte și ieruncă. Aici găsim totodată populații însemnate din două specii de muscari.

Speciile de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC sunt:

• A104 Bonasabonasia - Ieruncă
• A223 Aegoliusfunereus – Minuniţă
• A236 Dryocopusmartius - Ciocănitoare neagră
• A241 Picoidestridactylus - Ciocănitoare de munte
• A320 Ficedulaparva - Muscarul mic
• A072 Pernisapivorus -  Viespar
• A092 Hieraaetuspennatus-Acvilă mică
• A215 Bubo bubo - Bufniţa mare sau Buha
• A239 Dendrocoposleucotos - Ciocănitoare cu spate alb
• A081 Circusaeruginosus - Erete de stuf
• A084 Circuspygargus – Erete sur
• A098 Falco columbarius - Șoim de iarnă
• A023 Nycticoraxnycticorax – Stârc de noapte
• A108 Tetraourogallus - Cocoş de munte
• A224 Caprimulguseuropaeus – Caprimulg
• A321 Ficedulaalbicollis - Muscar gulerat
• A217 Glaucidiumpasserinum  - Ciuvică
• A080 Circaetusgallicus- Șerpar
• A220 Strixuralensis - Huhurez mare
• A089 Aquilapomarina - Acvila ţipătoare mică
• A031 Ciconiaciconia  - Barză albă
• A122 Crexcrex - Cristelul de câmp
• A338 Laniuscollurio  - Sfrâncioc roșiatic

Acvila mică (Hieraaetus pennatus)

Cea mai mica acvilă europeană, cât un șorecar. Întâlnită în păduri cu copaci cu frunze căzătoare, cu luminișuri şi poieni, de obicei în regiuni montane mai joase, dar şi la câmpie. Stă nemișcată în aer pe durate lungi, fără să bată din aripi, apoi plonjează spre sol cu aripile strânse, cu o viteză incredibilă (cu picioarele întinse înainte). Există două faze de culoare, una obișnuită deschisă şi una mai rară închisă. Rar, se întâlnesc şi tipuri intermediare. Faza deschisă este uneori confundată cu variantele extrem de deschise de șorecar și viespar, dar se deosebește de aceștia și de toate celelalte răpitoare (cu excepția hoitarului) prin faptul că partea inferioară a aripii are remigele întunecate și subalarele deschise sau albicioase.

 Viespar (Pernis apivorus)

Este o specie cu prezențăîn SPA. Îl putem vedea cel mai frecvent zburând deasupra pășunilor cu tufiș sau plimbându-se pe sol, unde caută cuiburile de viespii și diferite insecte.

Muscarul gulerat (Ficedula albicollis)

Cuibărește destul de frecvent în pădurile cu foioase, grădini și parcuri. Masculul se deosebește de masculul de muscar negru prin gulerul alb de pe gât, fruntea albă, mai mult alb pe aripi și târtiţa alb-cenușie. Nu este niciodată maroniu. În condiții favorabile, multe femele pot fi deosebite de femelele de muscar negru în teren, prin partea superioară a corpului mai gri, ceafa gri deschisă şi albul mai pronunțat pe aripile strânse (alb clar și la baza remigelor primare; nu este figurat în ilustraţie); la femela de muscar negru, fără alb sau doar puțin alb-crem pe remigele primare interne.

Muscarul mic (Ficedula parva)

Şi această specie are ca habitat pădurile de foioase. Se ascunde în frunzișul arborilor și se arată foarte rar, observându-se prezenţa cel mai frecvent după cântecul lui.

Ferestraş mare (Mergus merganser)

Este o apariție rară la noi. În timpul iernii sosește din regiunile nordice ale Eurasiei, unde cuibărește în arborii scorburoși, cât și pe sol, în tufișuri dese. Masculul este în general alb, cu capul, spatele, vârful aripilor și coada negre. Femelele sunt cenușii cu capul cafeniu-roșcat. Ca și ceilalți ferestraşi, este un scufundător excelent şi, (ca şi aceștia,) poate sta mult timp sub apă în căutarea peștilor cu care se hrănește. Iernează atât în Europa până la Oceanul Atlantic, sudul Mării Mediterane, cât și în Asia de sud-est. În Parcul Natural Defileul Mureșului superior cuibărește de 5-6 ani. Nu este pe lista standard, dar este specia cea mai interesantă și surprinzătoare în sit.

Harta