ROSCI0113 Mlaștina după Luncă, situl de importanţă comunitară sau situl pentru protecţia unor habitate. SCI-ul  a fost desemnat cu  OM 1964/2007 și modificat  cu  OM 2387/2011.

Situl Mlaştina după Luncă are suprafața de 309 ha,  este situat în apropierea comunei Voșlăbeni, pe lunca râului Mureş, la 12 km de la izvorul acestuia, în situl Natura 2000, punctul cel mai ridicat fiind 775 m şi este traversat de mai mulți afluenţi ai Mureşului: pârâul Senetea la nord, pârâul Cărbunarilor, pârâul Mare, pârâul Mic şi pârâul Noroios la sud. Pe suprafaţa de 40 hectare traversată de pâraiele sudice, cu drenaj slab,  se găsesc porţiunile de tip turbărie, din cauza cărora aceasta era constituită rezervaţie botanică deja din 1954. Pe lângă turbăria eu-mezotrofă cu speciile Sphagnum, se găsesc lunci şi fâneţe umede de întindere mare și păşuni mai uscate, iar lângă pârâuri, aninişuri, sălciete şi în pete mici, molidişuri. În această mlaştină se găsesc numeroase specii de plante rare şi periclitate, precum: daria (Pedicularissceptrum-carolinum), Cnidium dubium, roua cerului (Drosera rotundifolia), foaia grasă (Pinguicula vulgaris), bulbuc de munte (Trollius europaeus) și este semnificativ numărul specilor relicte: taula (Spiraea salicifolia), scara domnului (Polemonium caeruleum), curenchiul de munte (Ligularia sibirica) etc.

Roua cerului (Drosera rotundifolia)

Roua cerului face parte din familia Droseraceae și este una din puținele plante carnivore întâlnite în țara noastră. Se dezvoltă în locuri mlăștinoase, pe zăcăminte de turbă, preferă apa și semiumbra. Se găsește în nordul Europei, mai rar în centrul şi sudul ei, în America de Nord, în toată Siberia, Corea, Japonia și Noua Guinee. Drosera are rădăcinile slab dezvoltate, iar frunzele pornesc dintr-o rozetă bazală cu diametrul de 3-5 centimetri. Din mijlocul rozetei de frunze apare tulpina florală, înaltă de până la 25 centimetri. Frunzele au petiolul lung și sunt acoperite de perișori glandulari care secretă în vârf o substanță mucilaginoasă, lipicioasă, incoloră, asemănătoare unor picături de roua, de unde vine şi numele plantei.

Curenchiul de munte (Ligularia sibirica)

Curenchiul de munte este o specie relictă, pe baza căruia era desemnată Mlaştina după Luncă. Planta are înălțimea de 80-150 cm, înflorește în perioada iunie-iulie.

Taula (Spiraea salicifolia)

Taula este un arbust indigen, cu o înălțime de 1,5 m și cu tulpini erecte. Frunze mari (4-7 cm), lanceolate, simple sau dublu serate, ciliate. Flori mici roze, grupate în panicule terminale cilindrice, erecte, de 10- 12 cm; apar în mai-iunie. Arealul general este Europa și Asia. În România apare sporadic numai în nordul țării, în regiunea montană și colinară, prin zăvoaie, de-a lungul pâraielor, prin mlaștini, turbării eutrofe, fiind specie higrofită, calcifugă.

Sorbestrea (Sanguisorba officinalis)

Sorbestrea este o plantă nativă din Europa și vestul Asiei, aclimatizată și în America. În România poate fi întâlnită pe pășunile umede, în poieni și în apropierea zonelor mlăștinoase. Planta are în pământ un rizom, din care crește tulpina dreaptă, înaltă de 1-1,5 m. Frunzele cresc opus, sunt zimţate pe margini şi lucioase. Florile sale au culoarea sângerie și înfloresc în perioada iunie- iulie. Frunzele sale au gustul asemănător castravetelui.

Harta